duminică, 15 mai 2011

15.Mai.2011

Azi era programat sa ma duc la film. Dar , in schimb, am plecat la pescuit cu tata, mama, Bea , Claudia, unchimiu si cu iubi. :x. Pe la 6 jumate dimineata, a venit tata in camera mea si a inceput sa ma gadile ca sa ma trezesc. Imi era atatt de somn, pentru am adormit greu, siiii nu aveam niciun chef. Dar, cand tata mi-a zis ca imi da cu apa pe fata ca sa ma trezesc,am refuzat categoric si intr-un final, asa somnoroasa cum eram  am zis "Haide domne sa ma trezesc, cat de greu poate fi...?"Si uite asa a inceput dimineata de azi.
S`a strans lumea pe care am mentionat-o mai sus, si gata, am pornit la drum. Am mers pe undeva inspre Giurgiu. Era vorba sa mergem la o balta unde a fost tata data trecuta si a prins vreo 20 de kg de peste. Dar, cand am ajuns in sfarsit acolo, dupa un drum absolut plictisitor, am aflat ca balta are , mai nou, restrictii. Adica, cu alte cuvinte nu puteam sa intram cu masina pe balta. Asa ca, dupa niste discutii despre ce facem si cum facem, ne-am hotarat sa plecam. Pe drum, ne-a zis tata ca stie o balta,  Valea Bujorului, despre care a auzit ca se cam prinde peste. Asa ca am mers intr-acolo.
Am ajuns , si-a aruncat tata lansetele impreuna cu unchimiu, si mama unditsa.Am stat putin afara, dar era atat de cald si ardea soarele atat de rau, incat m-am dus in masina. Stateam cu Bea, iubi si Claudia.
 In balta, in locul unde ne pusesem noi, sareau in stanga si in dreapta vreo (si nu exagerez) 12 pesti in acelasi timp.Decii mureeaamm de invide pentru ca nu tragea niciun peste . Si , in sfarsit a prins unchiumiu un crap romanesc. Dupa au inceput pestiilor sa le placa porumbul.Au mai venit si vreo doi teni si in continuare crapi romanesti. Apropo de porumb. Tineti cont era porumb pe care il mancam si noi. Vorba lu`tata "Mananca pestii mai mult si mai bine ca noi :)) ".
Am stat cu iubi, am vorbit ca de obicei despre diferite lucruri,ne-am facut niste poze, am mers la padure cu mama cu masina, la magazin...si dupa fiind atat de obositi si atat de somnorosi si arsi de soare , am zis "Haide sa plecam acasaaa :)) ". Am strans p`acolo, si am pornit`o inspre casa. Am ajuns, si cred ca fiecare in sinea lui zicea "Acum urmeaza o baie si somn de voie " :)).
Aici eram la volan. Si ii ziceam "hai ma iubii pupa`maa ca sa facemm o pozaa ;;) ":))) Si el, ca de obicei ma muscaaaa >:P :-s.

Si aicii, eram in porbagajj =))). ERA DESCHIS! Ne aparam de soaree :)). Si am pus`o pe Claudia sa ne faca o poza :x.

Paula

Paula. Ea este prietena mea de cand aveam 6 ani. Este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem de mici, si uite ca si acum am ramas la fel de apropiate.
Prietenia noastra a inceput , poate o sa fi se para absurd, printr-o vreme urata :)). Adica, eram foarte mica, aveam vreo 6 ani, si cum eu am crescut la bunici, mama m-a adus pe strada unde locuia, sa ma joc si eu cu copii. Nu stiu cum, dar intamplarea a facut ca pe acea strada sa fie aproape numai fete. Si dintre toate, m-am dus la Paula la poarta, ne-am pus patura pe jos si am inceput sa ne jucam. Numai stiu ce jocuri :)). In orice caz, dupa o ora si ceva, a inceput sa plouaaa. Si o ploaia din aceea cu picaturii suuperrr marii :)). Si ,cum mama era plecata acasa, ne-a bagat mama Paulei in casa. A fost prima oara cand am intrat  la ea in casa. Normal, jocul a continuat si acolo pana a venit mama sa ma ia .
Si uite asta a fost prima zi petrecuta impreuna. Este o prietena adevarata, cateodata nu stiu cum de ma suporta, mai ales ca ea ma suna mereu sa vada ce fac, si eu nu prea am timp asa ca atunci cand o sun se cam mira :)). Am avut si certuri, mai ales cand eram mici. Cand ne suparam, de obicei ma duceam eu la ea sa ii zic sa ne impacam, pentru ca e la fel de orgolioasa ca si mine!. Sau cand se certa cu vreo fata de acolo, si eu eram prietena cu amandoua, si Paula imi zicea "Daca stai cu ea, nu mai vorbesc cu tine !" , incercam sa o fac sa se impace cu acea persoana. Doar eram fata buna dupa Stoicanesti, incercam sa impac si capra si barza.:))
Ce pot sa spun, avem multe amintiri impreuna. Sunt atat de multe incat nici nu le mai stiu. Mai ales acum ,cand ne-am mai marit, ea ma asculta si imi da sfaturi si cand ma suna si ii raspun pe un ton din`ala gen "Da. Ce e?", ma intreaba rapid "De ce esti iarasi suparataaaa?" :)). Adica atat de bine ma cunoaste, si imi cunoaste comportamentul si toanele si supararile si ..tot. Pentru ca, cateodata nu vreau sa recunosc ca sunt suparata,pentru ca nu am chef sa vorbesc despre asta, si ma intreaba de atat de multe ori ce am, incat nu mai pot, rabufnesc si incep sa ii povestesc. Ea esteeee prietenaaa meaaaa din copilarieee si ooo iuubessccc :x. Este prima prietena a mea, si uite ca am reusit sa pastram aceasta relatie mai mult de 10 ani. :x. Te iub ! :x

sâmbătă, 14 mai 2011

Beatrice

Stii ca fiecare dintre noi are cate un inger pazitor? Ei bine, Bea este ingerul meu. Cand s-a nascut acum 2 ani, 2 luni si 17 zile, numai puteam de bucurie.  Pe data de 27 iulie , mama era programata sa-i provoace nasterea, pentru ca doctora ei intra in concediu. Si uite ca s-a nimerit, ca in aceeasi zi , mama sa aiba contractii puternice de nastere. A venit la mine pe la 5 dimineata, cu douva cuvinte mariii  si patrunzatoareee : "Mami, nasc!". :)) Pana am plecat la spital , s-a cam chinuit saraca mama. Pentru ca o durea. Si totusi, a nascut repede. La 11 fara un sfert, mai aveam o surioara. Pe care nu credeam ca o sa iubesc asa de mult. Care e viata mea.
Ea este ingerasul meu, care de fiecare data cand sunt suparata, vine si ma ia de gat , ma pupa si zice "Eiaaaa". Sau atunci cand plang, incepe si ea sa plang si vine si se pune pe pieptul meu cu capul si plangem amandoua. Ea este esenta vietii mele. O iubesc atat de mult, ca pe propriul meu copil. Poate pentru ca eu am crescut-o la fel de mult ca si mama. Si o sa o cresc in continuare. Ea e copilasul meu mic, si atunci cand e bolnavioara sau o doare ceva, parca se rupe sufletul in mine. Imi vine de fiecare data sa plang. Nu suport sa o vad trista. Face o mie si una de boacane :)) Care mai de care mai bune. Si totusi, toata lumea se ataseaza de ea repede. Poate tocmai din aceasta cauza. Ca face prostioare. Eu o iubesc atat de mult, incat sunt sigura ca atunci cand vom creste , vom fi cele mai apropiate. Chiar daca voi avea si eu o familie, ea e primul meu copil. Ce pot sa spun este ca fara ea, viata mea nu ar mai fi asa. Pentru ca ea face parte din orice amintire din ultimii 2 ani, 2 luni si 17 zile. :))

vineri, 13 mai 2011

Masu

Masu. El este cel pe care il iubesc. Totusi avem 11 luni impreuna. El este cel care , pur si simplu m-a facut sa simt fluturasii aceia in stomac. NU credeam vreodata ca o sa fiu cu el. Pentru ca avem caractere diferite, si totusi atat de asemanatoare. Oricum, contrariile se atrag. Este primul baiat pentru care am pus suflet, este primul caruia i-am zis "Te iubesc" din suflet. Il iubesc mult de tot, el este viata mea. Chiar daca, ca in orice relatie , ne mai certam, intotdeauna gasim o cale sa ne rezolvam probleme. Si sa nu cumva sa ne despartim. Trebuie sa recunosc ca nu ne-am despartit deloc pana acum. Cand las eu de la mine, cand lasa el. In ultima perioada mai mult el, pentru ca eu am o stare d-aia mai "neplacuta".Totusi, niciodata nu am lasat pe cineva sa se bage intre noi, chiar daca au fost multe momente in care lumea vorbea, dar vorbe carora nu le-am dat importanta.
Stau si ma gandesc. Prima noastra zi. Primul sarut. Primul "Te iubesc".
Totul a inceput prin niste  "tachinari" zilnice. Pe mess, face to face :)). Nu era zi in care sa nu ne contrazicem in ceva, sa nu ne tachinam. Vorbeam la telefon ore in sir.Acum , sincer nici nu mai stiu ce subiecte avea. Dar gaseam noi. Si nici macar nu eram impreuna. Toata lumea zicea ca o sa ne combinam. Noi nu , nu si nu. Parca o si aud pe Geo cu o luna inainte sa fim impreuna " Va vad eu peste o luna impreuna, nebunilor! ". Dar noi, nu domne ce-ai.Cum sa stau eu cu bagabontul asta? Cum sa stau eu cu nebuna asta? Ma bate ca e baiat" :))).
Inceputul. S-a petrecut pe 14 iulie 2010. Prima oara cand am iesit afara, la generala,  radeam de astia si le ziceam ca nu suntem impreuna. Geo cu Ana erau cam dezamagite, dar pe de-o parte stiau ca suntem impreuna. In acea zi a fost inceputul nostru. Printr-un sarut.Si acum acea zi mi se pare foarte indepartata. Parca a trecut o vesnicie de atunci. Atat de bine am ajuns sa il cunosc pe Masu.
Ii stiu toate apucaturile, toate gesturile, vorbele, cateodata ne sincronizam si spunem aceleasi cuvinte sau gandim la fel.
Primul  "Te iubesc"? A fost chiar de ziua mea, pe 19 septembrie 2010. La 00:00 ne-am spus unul altuia "Te iubesc". Poate ca simteam dianainte acest lucru, dar am zis sa fie de o ocazie speciala.  Si asa a si fost. Imi aduc aminte cu drag de toate aceste amintiri. Dar cum sunt amintiri frumoase, sunt si urate..
Am avut si momente urate prin care am trecut. A fost o perioada in care parintii mei nu erau de acord cu relatia noastra. Insa , am reusit sa trecem peste. Si acum totul e bine si cu ai mei. Au fost momente , in care ne-am certat din prostia lui sau a mea. Din niste vorbe care nu isi avea rostul. Din niste faze pe care le facea el. Sau din niste vorbe pe care i le spuneam eu. In ultima vreme, s-au cam intamplat toate acestea. Dar, usor-usor o sa trecem peste. Chiar daca , ma doare orice cearta a noastra, si dupa stau si plang, pe moment cand sunt nervoasa nu pot sa tac. Ii zic si vrute si nevrute si el la fel mie.Dupa, ne pare rau.. Dar , degeaba ne pare rau dupa, pentru ca acele cuvinte raman pastrate in suflet. Si poate ca mai incolo uitam, dar pana sa uitam , ne aducem mereu aminte si ne doare. Mai ales pe mine. Pentru ca, oricat as fi eu de puternica de fata cu altii, de fapt in sinea mea sunt sensibila. Si ma inchid in mine. Dar , sunt o lupatoare. Si stiu sa merg mai departe cu capul sus. Si oricat de mult ne-am ciondani noi doi, nu am putea sa renuntam unul la altul. Pentru ca ne iubim prea mult. Chiar daca sunt mica, am 16 ani. Poate ca alta lume zice ca ce stiu eu ce e iubirea la 16 ani. Si mama cu tata sunt impreuna de mici, chiar de la 15 ani si uite ca acum sunt tot impreuna, au 3 copii, o casa si sunt fericiti. Asa ca nu conteaza varsta la care iubesti, pentru ca iubirea adevarata poate veni oricand. Pe neasteptate. Asa e ea, IUBIREA. Are un timp cand nu loveste, dar si atunci cand loveste lasa urme.
Masu este ...sufletul meu. Il iubesc. Cateodata ma indoiesc de el, nu pentru ca nu am incredere in el, ci pentru ca sunt geloasa. Si ma gandesc ca inainte nu eram geloasa. Nu suportam gelozia , nu ma interesa de nimeni. Eram indiferenta. Dar la el nu pot sa fiu indiferenta. Pentru ca stiu ca si el e la fel. Si pentru ca tin prea mult la relatia noastra, la noi. Desi, daca nu as mai fi atat de geloasa, poate ca nu ne-am mai ciondani. Dar, asa cum suntem noi, cu bune si cu rele, conteaza ca ne iubim si ca stim atunci cand sa ne oprim din trancanit.
El e parte din mine, fara el nu as fi completa. Sunt obisnuita cu el, cu toanele lui, cu tot ceea ce face. Chiar daca uneori ma aduce la disperare cu acele apucaturi pe care le are. Ma descarc si dupa totul e bine.
Pentru Masu nu am decat 2 cuvinte, 8 litere si un singur inteles :" Te iubesc!"


Prima poza !;x

Primul revelion ;x.

Geo si Ana.

Geo.
Ne cunoastem din clasa intai. Am fost in aceeasi scoala,in aceeasi clasa . Acum la liceu, sunt tot in aceeasi clasa. O iubesc , pentru ca a fost alaturi de mine tot timpul. Avem momente cand ne certam si noi. Normal. Dar niciodata nu ne-am certat atat de rau, incat sa nu ne mai vorbim sau eu stiu. Ea este o prietena adevarata, care ma aduce cu picioarele pe pamant , atunci cand dramatizez. Pentru ca a devenit o obisnuita la mine sa dramatizez. Este alaturi de mine tot timpul. Nu cred ca exista clipa in care sa fiu suparata si ea sa nu imi zica :" Gata iubita mea. Trecem noi si peste asta. Sunt alaturi de tine, surioara mea " >:D<. Si eu sunt alaturi de ea. Oricat de greu i-ar fi . Oricand, la orice ora stie ca poate conta pe mine. Si eu pe ea. Cand aveam probleme, cand simteam nevoia sa ma descarc cuiva, imi zicea : "NU conteaza ora, cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva suna-ma. Poate sa fie si la 4 dimineata. Important e sa te linistesti tu". Este ca o sora pentru mine. Face parte din universul meu. Imi da sperante , atunci cand imi vine sa ma prabusesc. Ma ajuta cand am nevoie. Ma intelege. Plange odata cu mine, rade odata cu mine, e fericita atunci cand sunt si eu. Asta este prietenie adevarata nu? Daca nu e asta, atunci care e prietenia? Ma gandesc cateodata si vorbesc cu ea. Si ne gandim la , cum ar fi sa ne plimbam copii impreuna? Chiar daca o sa terminam liceul, fiecare o sa aiba familia ei, sa speram ca niciodata nu o sa renuntam la prietenia noastra. Pentru ca mai rar gasesti pe cineva care sa te sustina, sa nu fie parsiv, sa nu te vorbeasca pe la spate, sa iti zica direct ce crede si ce nu. Chiar daca este cam directa, si uneori ma cam deranjeaza asta, apreciez ca nu se ascunde de mine, si in loc sa ma barfeasca pe la spate, imi spune ce are de spus. Asta imi place cel mai mult la ea. Pentru ca asa sunt si eu. Si poate de aceea suntem si asa bune prietene. Si tot ceea ce vreau sa stie ea , este ca voi fi alaturi de ea in toate clipele grele, in toate clipele frumoase.

Ana.
Pe Ana nu o cunosc ca pe Geo, de o viata intreaga. Dar in putinul timp de  cand ne cunoastem, am reusit sa devenim cele mai bune prietene.Totul a inceput cand am iesit la generala. Era Ana cu Andreea . Nu le bagam in seama, pentru ca nu le cunosteam. Si usor-usor, am inceput sa vorbim. Ne-am luat numerele, id-urile de mess si gata. Si ea a fost una dintre persoanele care mi-au zis ca o sa stau cu Masu. Atunci n-o credeam, acum..tac din gura :)) si ii dau dreptate.
Este genul de fata care te pune cu picioarele pe pamant si iti zice "Revino-ti".:)) Adica, nu stiu. Prinzi drag de ea imediat. Si mai ales atunci cand face fata aia de catelus prost, se incrunta  si zice"Te iubesc" sau "Iarta-ma".Ce pot sa spun, este si nebunaa, cateodata ma enerveaza la culmeee, dar trecem noi doua peste. Ne contrazicem mai tot timpul, dar atunci cand ne luam de Geo avem aceeasi parere.:))) E nebuna, cuminte, ,frumoasa, tampita, neagra. Contrastul dintre noi doua este cam mare :)))) Adica, mai ales atuncii cand era cu frica dataaa , era parca mai neagra :O. Nu stiu de ce. :)) Oricum, stie ca e vacaa meaa >:D<  Mai zice ea cateodata cate ceva fara sa gandeasca, dar isi da seama ca a gresit dupa. Este o neagra proasta :)) Si totusi,  e mereu langa mine. Cand am nevoie de cineva, si ea si Geo sunt aproape de mine. Cand una are probleme, avem toate. Cand una sufera, suferim toate. Cand una plange, plangem toate. Cand una rade, radem toate. Cand una e demoralizata, celelalte doua o sprijina.
 Noi suntem Trioul nebun. O alba intre doua negre :)). Si cu Ana am momente frumoase impreuna. Ca atunci cand a dormit la mine si ne-am batut cu frica, de era camera mea toataaaaa numai frisca. Cred ca daca intra mama in camera atunci si ne prindea in "flagrant" zicea : "Gata. Numai doarme nimeni la tine ! " :))). Si ea e sensibila, ca si mie si ca si Geo. Ne-am gasit. :)).  Si o iubesccccc si pe Annaaaaa. Ca e black women a meaa :X :)) Neagra proasta :)).

Despre mine

Imi iubesc viata asa cum e ea. Si cu bune si cu rele. Sunt o fire mai rebela, foarte rar linistita, sunt "dintr-o bucata" asa cum zice tata, atunci cand pun suflet in ceva sau pentru cineva sunt de neoprit. Ceea ce vreau sa spun este ca iubesc cu toata fiinta mea, atunci cand prind drag de cineva, am diferite stari, ca la orice om de altfel. Pot sa spun ca o slabiciune de-a mea este ca sunt foarte sensibila. Cand incep sa plang, nu pot sa ma opresc asa usor. Si totusi, sunt o fire "tupeista" si rea atunci cand cineva ma enerveaza, sau imi face sau imi zice ceva ce nu trebuie. Am multi prieteni. Si multi dusmani. Unii ascunsi, altii pe care ii cunosc. Il iubesc pe Masu. Pentru ca am trecut prin multe impreuna. Intr-un timp atat de scurt de 11 luni. Avem multe amintiri impreuna. Aminitiri care nu vor putea fi sterse niciodata. Cele mai bune prietene ale mele sunt Geo si Ana. Le iubesc. Pentru ca sunt alaturi de mine tot timpul. Si ma asculta cand am nevoie, ma intaresc cand sunt suparata. Am doua surori. Amandoua mai mici decat mine. Surioara cea mai mica, Beatrice este ingerul meu. Atunci cand sunt trista, este prima persoana care imi reda zambetul pe buze. Imi iubesc parintii, chiar daca nu le arat asta. Eh..mai multe despre mine si despre viata mea se va afla pe parcurs :*:*