"Vreau si eu parintii mei"

Stau si ma gandesc, de ce intotdeauna , nu poti sa fi fericit intru totul? Adica, iti indeplinesti dorinta pe de-o parte si esti fericit poate pentru o secunda, o ora, o zi, o saptamana. Dar mereu trebuie sa se intample cate ceva care sa iti arate ca viata e dura. De ce oare oamenii trebuie in fiecare zi sa isi creeze propriul destin? De ce nu se intampla numai lucruri bune in lumea asta, si de ce nu putem sa fim cu adevarat fericiti alaturi de o persoana toata viata? ...Inca nu stiu raspunsul la aceste intrebari. Si mai sunt multe alte intrebari care ma macina pe dianuntru si mi se tot repet in minte. Cand vad in lumea asta intreaga , atat de mare si atat de libera si totodata corupta si inchisa, cand vad numai nedreptate, numai umilinta, neatentie, copii abandonati, crime, violuri si toate pacatele pe care nu ar trebui sa le facem, ma inspaimant. Sunt multi copii care si-ar dori o mama, un tata, niste parinti care sa le poarte de grija si sa ii protejeze, sa ii sprijine, iar altii care au deja parintii lor nu stiu sa ii pretuiasca si sa ii aprecieze decat dupa ce se intampla ceva grav, care este o lectie de viata. Este o campanie pe PROTv. "Vreau si eu parintii mei" cu copii abandonati in clinici , in maternitati, in gunoi, pe malul unui rau , de niste mame denaturate , care , spun ele "Nu au cu ce sa ii creasca". Dar, daca nu au cu ce sa ii creasca , de ce i-au mai adus pe lume? Ca sa lase un suflet nevinovat sa se chinuie atata timp in viata? . Eu iubesc foarte mult copii. Iubesc orice copil mic, si prind drag de toti. SI ma doare din tot sufletul atunci cand vad cum acesti ingerasi se chinuie de unii singuri , sa creasca, nefiind ajutati de stat ca sa grabeasca adoptia. Pentru ca sunt multe mame sterile, care nu pot sa aiba copii prin nicio metoda , si adopta copilasi inca de mici, fiind bebelusi. Cand vad cum acesti copii sunt crescuti de asistente, de cine apuca, si nu pot spune cuiva cuvantul "mama" mi se rupe sufletul. Daca as putea , i-as lua pe toti acasa, doar sa nu sufere. Nici nu vreau sa imi imaginez cum este sa traiesti intr-un camin, intr-un orfelinat , fara cineva care sa te mangaie inainte de culcare si sa iti cante "dormi usor, puiul mamii", fara cineva care sa stea langa tine si sa te linisteasca cand esti bebelus si iti da primul dintisor sau prima masea, fara cineva care, atunci cand faci primul pas si cazi, sa iti dea o mana sa te ajute sa te ridici, fara cineva care sa te stranga la piept spunandu-ti ca esti singura ei alinare, fara o MAMA. Din partea mea, mamele care isi abandoneaza copii la nastere, cu pretextul ca nu au cu ce sa ii creasca, merita aceeasi pedeapsa ca a unui criminal. Pentru ca nu te poti numi mama, atunci cand porti in pantece cel mai sfant lucru pe care ti-l poate oferi Dumnezeu, si il abandonezi, fara sa ai macar o mustrare de constiinta ca, totusi , copilasul acela ti-a miscat prima oara in burtica si a demonstrat ca exista viata.
Eu nu le inteleg pe aceste asa-zise "mame". Daca din greseala , faci un copil , asta este. Iti asumi responsabilitatea intru-totul. Ca si tatal de altfel. Cu banii de la tatal copilului si cu ceea ce poti sa strangi tu  , muncind , chiar si ca femeie de serviciu, poti sa cresti un copil. Ca , acum daca nu ai bani, nu o sa te duci sa-i cumperi pampersi si lapte dintre cele mai scumpe. In zilele de azi, poti face si economie. Dar, de ce sa isi asume responsabilitatea unui copil, sa il creasca in vazul lor, cand pot sa il lase in maternitati in grija altora, si pleaca , de parca nimic nu s-ar intampla, de parca nu ar fi purtat in pantece acel sufletel. Dintre toate crimele, si pacatele de pe lumea asta, abandonarea unui copil este pentru mine cel mai durereos lucru. Atunci cand ma uit la televizor, si vad acei ochisori d-abia formati , deschisi pentru prima oara, imi spun mie insami ca o sa-mi iubesc copii cel mai mult de pe lumea asta, si ca ei or sa fie aerul de care am nevoie ca sa respir. Pentru mine, un copil inseamna dovada formarii unei vieti pe pamant, inseamna puritate, inocenta, dragalasenie, si in special rodul iubirii dintre doi oameni. Pentru ca nu te apuci de nebuna sa faci un copil cu oricine. Faci un copil cu cel pe care il iubesti, il ai aproape si stii de asemenea ca o sa iubeasca acel copil mai mult ca viata lui. Eu, sincer, stiu ca este greu sa cresti un copil, si aici ma refer la situatia materiala, pentru ca asa sa il cresc ma pricep chiar foarte bine, dar mai stiu ca un copil este speranta ca lumea se poate schimba.
Jur, pe ce am eu mai sfant, ca bebelusul meu va fi cel mai iubit copilas din lume, si ca il voi iubi cu toata fiinta mea, si voi incerca sa fiu o mama adevarata.

Şi ce ?

Şi ce dacă viata e grea si orice problema ma doboara si ma face sufar? Si ce daca alte persoane ma vorbesc pe la spate, si spun de mine lucruri care nu sunt adevarate? Si ce daca caut mereu adevarul si nu il gasesc? Si ce daca am avut prieteni care m-au tradat si m-au dezamgit? Si ce daca mi se naruie orice speranta atunci cand visez cel mai mult? Si ce daca uneori sunt copila si prefer nu ascult pe nimeni si sa fiu incapatanata? Si ce daca cateodata vorbesc fara sa gandesc? Si ce daca tip si urlu atunci cand nu imi convine ceva? Si ce daca atunci cand imi pun ceva in cap , vreau din tot dinadinsul sa il obtin? Si ce daca plang din orice, pentru ca nu pot sa ma abtin? Si ce daca atunci cand sunt criticata , critic si eu? Si ce daca fac toate aceste lucruri? Asta sunt eu si asta voi fi mereu. Ma voi schimba. Cu timpul. Insa nu exista oameni perfecti! Ceea ce stiu este ca fiecare este unic in felul lui, si pe langa aceste lucruri rele pe care le am,  tin in mine multe alte lucruri bune care le compenseaza pe celelalte. Si poate, in timp, voi reusi sa fac persoanele drage sa ma accepte asa cum sunt, si cine ma iubeste cu adevarat , ma iubeste in felul meu, asa cum sunt eu cu adevarat  : rea, buna, prietenoasa, dusmanoasa, amabila, nesuferita, curajoasa, fricoasa, curioasa,  ambitioasa, tupeista, nervoasa, inocenta, timida, plangacioasa, iubitoare, mancacioasa, nebuna, incapatanata, unica in felul meu. :)

Iubire..

Te iubesc pentru ceea ce esti. Pentru partile bune pe care le ai, si pentru partile rele pe care ti le cunosc. Te iubesc pentru zambetele pe care le faci sa imi apara pe chip atunci cand sunt suparata, te iubesc pentru clipele in care m-ai facut sa ma simt cea mai fericita de pe lumea intreaga, te iubesc pentru ca mi-ai daruit inima ta, te iubesc pentru dulcile impacari, pentru toate supararile si certurile, pentru ore intregi in care butonam telefonul scriind mesaje, pentru tachinarile dinainte sa fim impreuna, ( deoarece ele ne-au adus impreuna!), pentru ca m-ai facut sa ma indragostesc de tine, pentru ca nu m-ai inselat, pentru ca ma iubesti, pentru ca ma faci sa ma gandesc tot timpul la tine, pentru ca ma faci sa imi fie dor de tine , pentru ca nu pot trai fara tine, pentru ca  as opri timpul in loc atunci cand sunt cu tine! Imbratisari, saruturi, iubire, nebunie, pasiune, lacrimi, amintiri, zambete, priviri, sperante, viitor, fericire . Fie ca anii urmatori sa fie ca pana acum. Fie ca toate obstacolele care ne vor aparea in cale sa le dam cu piciorul si sa mergem mai departe. Fie ca atunci cand unul dintre noi cade, celalat sa ii ofere mana de ajutor ca sa se ridice. Fie ca frumusetea relatiei noastre sa nu dispara, ba din contra sa se accentueze. Fie ca iubirea noastra sa fie eterna si sa nu moara. Fie ca toti cei care se vor baga intre noi sa-si puna calus la gura , sa se lege de maini si de picioare, si sa lase capul in jos in fata triumfului iubirii noastre. Fie ca...peste multi ani, copii nostri sa citeasca aceasta pagina de blog. Te iubesc!

15.Mai.2011

Azi era programat sa ma duc la film. Dar , in schimb, am plecat la pescuit cu tata, mama, Bea , Claudia, unchimiu si cu iubi. :x. Pe la 6 jumate dimineata, a venit tata in camera mea si a inceput sa ma gadile ca sa ma trezesc. Imi era atatt de somn, pentru am adormit greu, siiii nu aveam niciun chef. Dar, cand tata mi-a zis ca imi da cu apa pe fata ca sa ma trezesc,am refuzat categoric si intr-un final, asa somnoroasa cum eram  am zis "Haide domne sa ma trezesc, cat de greu poate fi...?"Si uite asa a inceput dimineata de azi.
S`a strans lumea pe care am mentionat-o mai sus, si gata, am pornit la drum. Am mers pe undeva inspre Giurgiu. Era vorba sa mergem la o balta unde a fost tata data trecuta si a prins vreo 20 de kg de peste. Dar, cand am ajuns in sfarsit acolo, dupa un drum absolut plictisitor, am aflat ca balta are , mai nou, restrictii. Adica, cu alte cuvinte nu puteam sa intram cu masina pe balta. Asa ca, dupa niste discutii despre ce facem si cum facem, ne-am hotarat sa plecam. Pe drum, ne-a zis tata ca stie o balta,  Valea Bujorului, despre care a auzit ca se cam prinde peste. Asa ca am mers intr-acolo.
Am ajuns , si-a aruncat tata lansetele impreuna cu unchimiu, si mama unditsa.Am stat putin afara, dar era atat de cald si ardea soarele atat de rau, incat m-am dus in masina. Stateam cu Bea, iubi si Claudia.
 In balta, in locul unde ne pusesem noi, sareau in stanga si in dreapta vreo (si nu exagerez) 12 pesti in acelasi timp.Decii mureeaamm de invide pentru ca nu tragea niciun peste . Si , in sfarsit a prins unchiumiu un crap romanesc. Dupa au inceput pestiilor sa le placa porumbul.Au mai venit si vreo doi teni si in continuare crapi romanesti. Apropo de porumb. Tineti cont era porumb pe care il mancam si noi. Vorba lu`tata "Mananca pestii mai mult si mai bine ca noi :)) ".
Am stat cu iubi, am vorbit ca de obicei despre diferite lucruri,ne-am facut niste poze, am mers la padure cu mama cu masina, la magazin...si dupa fiind atat de obositi si atat de somnorosi si arsi de soare , am zis "Haide sa plecam acasaaa :)) ". Am strans p`acolo, si am pornit`o inspre casa. Am ajuns, si cred ca fiecare in sinea lui zicea "Acum urmeaza o baie si somn de voie " :)).

Aici eram la volan. Si ii ziceam "hai ma iubii pupa`maa ca sa facemm o pozaa ;;) ":))) Si el, ca de obicei ma muscaaaa >:P :-s.

Si aicii, eram in porbagajj =))). ERA DESCHIS! Ne aparam de soaree :)). Si am pus`o pe Claudia sa ne faca o poza :x.

Paula

Paula. Ea este prietena mea de cand aveam 6 ani. Este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem de mici, si uite ca si acum am ramas la fel de apropiate.
Prietenia noastra a inceput , poate o sa fi se para absurd, printr-o vreme urata :)). Adica, eram foarte mica, aveam vreo 6 ani, si cum eu am crescut la bunici, mama m-a adus pe strada unde locuia, sa ma joc si eu cu copii. Nu stiu cum, dar intamplarea a facut ca pe acea strada sa fie aproape numai fete. Si dintre toate, m-am dus la Paula la poarta, ne-am pus patura pe jos si am inceput sa ne jucam. Numai stiu ce jocuri :)). In orice caz, dupa o ora si ceva, a inceput sa plouaaa. Si o ploaia din aceea cu picaturii suuperrr marii :)). Si ,cum mama era plecata acasa, ne-a bagat mama Paulei in casa. A fost prima oara cand am intrat  la ea in casa. Normal, jocul a continuat si acolo pana a venit mama sa ma ia .
Si uite asta a fost prima zi petrecuta impreuna. Este o prietena adevarata, cateodata nu stiu cum de ma suporta, mai ales ca ea ma suna mereu sa vada ce fac, si eu nu prea am timp asa ca atunci cand o sun se cam mira :)). Am avut si certuri, mai ales cand eram mici. Cand ne suparam, de obicei ma duceam eu la ea sa ii zic sa ne impacam, pentru ca e la fel de orgolioasa ca si mine!. Sau cand se certa cu vreo fata de acolo, si eu eram prietena cu amandoua, si Paula imi zicea "Daca stai cu ea, nu mai vorbesc cu tine !" , incercam sa o fac sa se impace cu acea persoana. Doar eram fata buna dupa Stoicanesti, incercam sa impac si capra si barza.:))
Ce pot sa spun, avem multe amintiri impreuna. Sunt atat de multe incat nici nu le mai stiu. Mai ales acum ,cand ne-am mai marit, ea ma asculta si imi da sfaturi si cand ma suna si ii raspun pe un ton din`ala gen "Da. Ce e?", ma intreaba rapid "De ce esti iarasi suparataaaa?" :)). Adica atat de bine ma cunoaste, si imi cunoaste comportamentul si toanele si supararile si ..tot. Pentru ca, cateodata nu vreau sa recunosc ca sunt suparata,pentru ca nu am chef sa vorbesc despre asta, si ma intreaba de atat de multe ori ce am, incat nu mai pot, rabufnesc si incep sa ii povestesc. Ea esteeee prietenaaa meaaaa din copilarieee si ooo iuubessccc :x. Este prima prietena a mea, si uite ca am reusit sa pastram aceasta relatie mai mult de 10 ani. :x. Te iub ! :x

Beatrice

Stii ca fiecare dintre noi are cate un inger pazitor? Ei bine, Bea este ingerul meu. Cand s-a nascut acum 2 ani, 2 luni si 17 zile, numai puteam de bucurie.  Pe data de 27 iulie , mama era programata sa-i provoace nasterea, pentru ca doctora ei intra in concediu. Si uite ca s-a nimerit, ca in aceeasi zi , mama sa aiba contractii puternice de nastere. A venit la mine pe la 5 dimineata, cu douva cuvinte mariii  si patrunzatoareee : "Mami, nasc!". :)) Pana am plecat la spital , s-a cam chinuit saraca mama. Pentru ca o durea. Si totusi, a nascut repede. La 11 fara un sfert, mai aveam o surioara. Pe care nu credeam ca o sa iubesc asa de mult. Care e viata mea.
Ea este ingerasul meu, care de fiecare data cand sunt suparata, vine si ma ia de gat , ma pupa si zice "Eiaaaa". Sau atunci cand plang, incepe si ea sa plang si vine si se pune pe pieptul meu cu capul si plangem amandoua. Ea este esenta vietii mele. O iubesc atat de mult, ca pe propriul meu copil. Poate pentru ca eu am crescut-o la fel de mult ca si mama. Si o sa o cresc in continuare. Ea e copilasul meu mic, si atunci cand e bolnavioara sau o doare ceva, parca se rupe sufletul in mine. Imi vine de fiecare data sa plang. Nu suport sa o vad trista. Face o mie si una de boacane :)) Care mai de care mai bune. Si totusi, toata lumea se ataseaza de ea repede. Poate tocmai din aceasta cauza. Ca face prostioare. Eu o iubesc atat de mult, incat sunt sigura ca atunci cand vom creste , vom fi cele mai apropiate. Chiar daca voi avea si eu o familie, ea e primul meu copil. Ce pot sa spun este ca fara ea, viata mea nu ar mai fi asa. Pentru ca ea face parte din orice amintire din ultimii 2 ani, 2 luni si 17 zile. :))

Masu

Masu. El este cel pe care il iubesc. Totusi avem 11 luni impreuna. El este cel care , pur si simplu m-a facut sa simt fluturasii aceia in stomac. NU credeam vreodata ca o sa fiu cu el. Pentru ca avem caractere diferite, si totusi atat de asemanatoare. Oricum, contrariile se atrag. Este primul baiat pentru care am pus suflet, este primul caruia i-am zis "Te iubesc" din suflet. Il iubesc mult de tot, el este viata mea. Chiar daca, ca in orice relatie , ne mai certam, intotdeauna gasim o cale sa ne rezolvam probleme. Si sa nu cumva sa ne despartim. Trebuie sa recunosc ca nu ne-am despartit deloc pana acum. Cand las eu de la mine, cand lasa el. In ultima perioada mai mult el, pentru ca eu am o stare d-aia mai "neplacuta".Totusi, niciodata nu am lasat pe cineva sa se bage intre noi, chiar daca au fost multe momente in care lumea vorbea, dar vorbe carora nu le-am dat importanta.
Stau si ma gandesc. Prima noastra zi. Primul sarut. Primul "Te iubesc".
Totul a inceput prin niste  "tachinari" zilnice. Pe mess, face to face :)). Nu era zi in care sa nu ne contrazicem in ceva, sa nu ne tachinam. Vorbeam la telefon ore in sir.Acum , sincer nici nu mai stiu ce subiecte avea. Dar gaseam noi. Si nici macar nu eram impreuna. Toata lumea zicea ca o sa ne combinam. Noi nu , nu si nu. Parca o si aud pe Geo cu o luna inainte sa fim impreuna " Va vad eu peste o luna impreuna, nebunilor! ". Dar noi, nu domne ce-ai.Cum sa stau eu cu bagabontul asta? Cum sa stau eu cu nebuna asta? Ma bate ca e baiat" :))).
Inceputul. S-a petrecut pe 14 iulie 2010. Prima oara cand am iesit afara, la generala,  radeam de astia si le ziceam ca nu suntem impreuna. Geo cu Ana erau cam dezamagite, dar pe de-o parte stiau ca suntem impreuna. In acea zi a fost inceputul nostru. Printr-un sarut.Si acum acea zi mi se pare foarte indepartata. Parca a trecut o vesnicie de atunci. Atat de bine am ajuns sa il cunosc pe Masu.
Ii stiu toate apucaturile, toate gesturile, vorbele, cateodata ne sincronizam si spunem aceleasi cuvinte sau gandim la fel.
Primul  "Te iubesc"? A fost chiar de ziua mea, pe 19 septembrie 2010. La 00:00 ne-am spus unul altuia "Te iubesc". Poate ca simteam dianainte acest lucru, dar am zis sa fie de o ocazie speciala.  Si asa a si fost. Imi aduc aminte cu drag de toate aceste amintiri. Dar cum sunt amintiri frumoase, sunt si urate..
Am avut si momente urate prin care am trecut. A fost o perioada in care parintii mei nu erau de acord cu relatia noastra. Insa , am reusit sa trecem peste. Si acum totul e bine si cu ai mei. Au fost momente , in care ne-am certat din prostia lui sau a mea. Din niste vorbe care nu isi avea rostul. Din niste faze pe care le facea el. Sau din niste vorbe pe care i le spuneam eu. In ultima vreme, s-au cam intamplat toate acestea. Dar, usor-usor o sa trecem peste. Chiar daca , ma doare orice cearta a noastra, si dupa stau si plang, pe moment cand sunt nervoasa nu pot sa tac. Ii zic si vrute si nevrute si el la fel mie.Dupa, ne pare rau.. Dar , degeaba ne pare rau dupa, pentru ca acele cuvinte raman pastrate in suflet. Si poate ca mai incolo uitam, dar pana sa uitam , ne aducem mereu aminte si ne doare. Mai ales pe mine. Pentru ca, oricat as fi eu de puternica de fata cu altii, de fapt in sinea mea sunt sensibila. Si ma inchid in mine. Dar , sunt o lupatoare. Si stiu sa merg mai departe cu capul sus. Si oricat de mult ne-am ciondani noi doi, nu am putea sa renuntam unul la altul. Pentru ca ne iubim prea mult. Chiar daca sunt mica, am 16 ani. Poate ca alta lume zice ca ce stiu eu ce e iubirea la 16 ani. Si mama cu tata sunt impreuna de mici, chiar de la 15 ani si uite ca acum sunt tot impreuna, au 3 copii, o casa si sunt fericiti. Asa ca nu conteaza varsta la care iubesti, pentru ca iubirea adevarata poate veni oricand. Pe neasteptate. Asa e ea, IUBIREA. Are un timp cand nu loveste, dar si atunci cand loveste lasa urme.
Masu este ...sufletul meu. Il iubesc. Cateodata ma indoiesc de el, nu pentru ca nu am incredere in el, ci pentru ca sunt geloasa. Si ma gandesc ca inainte nu eram geloasa. Nu suportam gelozia , nu ma interesa de nimeni. Eram indiferenta. Dar la el nu pot sa fiu indiferenta. Pentru ca stiu ca si el e la fel. Si pentru ca tin prea mult la relatia noastra, la noi. Desi, daca nu as mai fi atat de geloasa, poate ca nu ne-am mai ciondani. Dar, asa cum suntem noi, cu bune si cu rele, conteaza ca ne iubim si ca stim atunci cand sa ne oprim din trancanit.
El e parte din mine, fara el nu as fi completa. Sunt obisnuita cu el, cu toanele lui, cu tot ceea ce face. Chiar daca uneori ma aduce la disperare cu acele apucaturi pe care le are. Ma descarc si dupa totul e bine.
Pentru Masu nu am decat 2 cuvinte, 8 litere si un singur inteles :" Te iubesc!"

Prima poza !;x

Primul revelion ;x.