Beatrice

Stii ca fiecare dintre noi are cate un inger pazitor? Ei bine, Bea este ingerul meu. Cand s-a nascut acum 2 ani, 2 luni si 17 zile, numai puteam de bucurie.  Pe data de 27 iulie , mama era programata sa-i provoace nasterea, pentru ca doctora ei intra in concediu. Si uite ca s-a nimerit, ca in aceeasi zi , mama sa aiba contractii puternice de nastere. A venit la mine pe la 5 dimineata, cu douva cuvinte mariii  si patrunzatoareee : "Mami, nasc!". :)) Pana am plecat la spital , s-a cam chinuit saraca mama. Pentru ca o durea. Si totusi, a nascut repede. La 11 fara un sfert, mai aveam o surioara. Pe care nu credeam ca o sa iubesc asa de mult. Care e viata mea.
Ea este ingerasul meu, care de fiecare data cand sunt suparata, vine si ma ia de gat , ma pupa si zice "Eiaaaa". Sau atunci cand plang, incepe si ea sa plang si vine si se pune pe pieptul meu cu capul si plangem amandoua. Ea este esenta vietii mele. O iubesc atat de mult, ca pe propriul meu copil. Poate pentru ca eu am crescut-o la fel de mult ca si mama. Si o sa o cresc in continuare. Ea e copilasul meu mic, si atunci cand e bolnavioara sau o doare ceva, parca se rupe sufletul in mine. Imi vine de fiecare data sa plang. Nu suport sa o vad trista. Face o mie si una de boacane :)) Care mai de care mai bune. Si totusi, toata lumea se ataseaza de ea repede. Poate tocmai din aceasta cauza. Ca face prostioare. Eu o iubesc atat de mult, incat sunt sigura ca atunci cand vom creste , vom fi cele mai apropiate. Chiar daca voi avea si eu o familie, ea e primul meu copil. Ce pot sa spun este ca fara ea, viata mea nu ar mai fi asa. Pentru ca ea face parte din orice amintire din ultimii 2 ani, 2 luni si 17 zile. :))